Arest - Adrian Paunescu

Nu stiu de ce si nimenea nu stie
M'au parasit cu totii, rand pe rand,
Ca sa ma simt, ca sa ma simt curand
Un crivat la benzinarie.

De asta toamna si de asta vara
Nu mi'a trecut prieten peste prag,
Un glonte de'as putea in cap sa'mi trag
Sa vad cu ce transplanturi ma repara.

Sunt interzis si urmarit intr'una
Si tocmai de acei ce ii detest.
Iubirea mea e'o forma de arest,
N'am voie sa ma vada decat luna.

S'au dus din om in om sa ma improaste
Si oamenii, sarmanii, i'au crezut,
Si'acum cand mi'au facut un alt trecut
Mai bine as muri si as renaste.

Si'au strans minciuni si mi'au umblat in acte;
Mi'au speriat datornici si soferi,
Nu'mi mai gasesc viata nicaieri
Si sunt blocat de calomnii compacte.

Industria minciunii fara satiu
Imi toaca zilnic rezistentul os,
Dar eu regenerez spectaculos
Pierzand in timp ce mai castig in spatiu.

Mi'au celectivizat si nervi si sange,
Doar noaptea'n felul meu daca tresar,
Visand sa pot sa mor particular
Precum si dreptul simplu de'a mai plange.

Cand unul si cand altul ma reclama
Incat te rog acum, cand mi'este greu
Sa ma primesti de tot, mormantul meu,
Sa nu ma mai renasti, de'a pururi, mama.

Mai parasit decat un om cu ciuma,
Mai trist ca un spital de suferinzi,
Ma strig pe mine insumi in oglinzi
In spate, dincolo de umbre, du'ma.